Sigur, este o retorica in titlul asta, un umor pe care noi il avem, ca altfel nu am putea sa intelegem ce cantam. Pe repede inainte- fiindca in ultima vreme nu mai am rabdare sa dau in taste de-a surda-, am ajuns printr-o conjunctura intr-un soi de spectacol caritabil, unde ar fi trebuit sa cantam la sfarsit. Inaintea noastra, cativa cunoscuti si prieteni din zona folkului. Chiar si Ciocu Vintila. Dar pentru ca inca nu au parasit fatalmente conditia de romani saraci dar indolenti, unii si-au permis sa ne tina la usa o ora cu sculele in brate, la proba de sunet. Apoi, am descoperit ca cele 2 ore de reprezentatie dinaintea noastra s-au transformat in 4 ore, prin organizarea la fel de romaneasca a evenimentului, cand o multime de copii d-astia care au prins si ei gustul scenei taman in seara aia in clubul ala, in loc sa cante 2 piese au cantat enspe. Si fiindca alti oameni care urmau sa cante in acea seara nu au fost de acord sa cantam noi mai devreme- adica de fapt nu mai devreme, ci taman la ora la care trebuia sa cantam de drept-, am hotarat ca trebuie sa plecam si am plecat. Adi mai cu o juma de gura, eu cu Daniel si cu Alecu convinsi ca e cea mai buna miscare, iar maestrul violoncelist Florin Mitrea de nevoie, deoarece i se facuse cam rau...Si uite asa, Florin al meu, a conchis impaciuitor, ignorand pentru o clipa starea de rau: lasati ma, ca ce incepe rau se termina bine! Deci da.
PS. Poza e de al filmarea clipului piesei Tache, care va aparea in curand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu