Am fost la Nouvelle vague

Dincolo de imbecilitatea organizatorilor care nu ne-au lasat sa intram pe la o anumita usa- fiindca pe acolo intrau doar cei cu abonamente, de parca ar fi fost scris undeva sau parca nu am fi intrat la acelasi spectacol,-deci dincolo de toate astea, de faptul ca Sala Palatului arata asa cum o stiam io acu`fix 30 de ani, cand ii ziceam poezie lu` Ceausescu la Congres impreuna cu alti soimi si pionieri, a fost frumos la Nouvelle Vague! Asta inteleg si io prin a fi artist, adica iata niste oameni care isi merita locul pe scena. Muzicieni seriosi, pentru care arta cantului nu mai are multe secrete, care au pus peste toate cele acumulate pana acum, un pic de relaxare, joaca si emotie. Fata aia imbracata in alb era si frumoasa si canta si bine. Ailalta grasuta foarte simpatica si cu o voce superba. Pianistul foarte cuminte, dar exact ca ceasul. Tobarul persuasiv si apasat, chitaristul nu foarte spectaculos, dar absolut ok, iar contrabaistul sarea si piperul. Nouvelle Vague...merci beaucoup!