Oslo in muzica de acordeoane

Nu stiam nimic despre Norvegia...poate doar despre Rosenborg, aia care ne-au furat o calificare in Liga Campionilor acum vreo 3 ani, parca. Si evident ca in Oslo se decerneaza premiul Nobel.Si atat. Aveam o viziune atat de speciala, in ce priveste tara asta, incat aproape ca nici nu ma gandeam ca am sa o vad vreodata...Tarile scandinave m-au fascinat mereu si imi ziceam ca trebuie sa fie altceva, cu totul altceva sa traiesti in Danemarca, Norvegia ori Suedia, iar faptul ca Romania este atat de departe de ele, mi-a creeat un fel de frustrare, cu care evident ca m-am obisnuit; m-am impacat cu gandul ca probabil nu voi vedea prea curand ori niciodata tarile astea.Gresit rationament! Zic asta, pentru ca niste tigani cu tupeu, nu au stat prea mult pe ganduri si fara vreo frustrare simandicoasa, ori vreo meserie cat de cat insusita, au venit nu stiu cum dracu, intr-o tara non UE care iti cere pasaport la granita, au venit la cersit si la cantat prost din acordeoane. Nici in ruptul capului nu m-as fi gandit ca si aici, intr-un oras indepartat, intr-o tara mai aproape de Polul nord decat noi de Marea Neagra, vor patrunde niste scursori, care sunt cam singurii ceresetori de pe strada. Si desi ei isi zic tigani, tot romani sunt, ce sa ii faci? Sa ii discriminezi? I-a discriminat George, un amic saxofonist care i-a injurat de mama direct si le-a spus sa plece inapoi in Romania ca ne fac de ras pe aici. Astea pe care le-am intalnit noi si pe care le-a repezit George, erau niste tiganci la furat de fapt, carora li s-a facut un pic frica cand m-au vazut ca le filmez. Acordeonistii probabil erau barbatii lor, care trecusera dimineata pe strada prin fata noastra si care puteau de la o posta, carand micile lor acordeoane, precum duce Mos Craciun sacul plin de daruri. Halal daruri pentru scandinavi, care au si ei vina lor ...Dintr-o aparenta toleranta si generozitate, au primit in Norvegia toate natiile pamantului, de la africani la Indieni, - ca e plin Oslo de ei-,afisand o ospitalitate care ascunde de fapt nevoia de munca de jos, ieftina si multa. Nu o sa vezi de pilda nici un taximetrist alb. Ok.Dar astia muncesc.Doar ai nostrii cersesc si belesc ochii la orice oportunitate de a mai face un mic furtisag. Si uite asa, am bagat capul intre umeri si am colindat mai departe, in seara in care Manchester a devenit campioana Europei si in care tot tineretul a iesit pe strada mai rau ca in Anglia, printru-un superb Oslo, pictat noaptea cu zeci de curve afro, iar ziua cu tiganii romani veniti la ciordit.