La 22 de ani

Dincolo de petrecerile de fotbalisti cu manele fara numar, dincolo de impotenta de pe River Side, dincolo de Gigi Becali si de tot ce e de plastic, in locul florilor naturale, iubesc Steaua! Fara sa imi pot explica luxul de a iubi un simbol aidoma unor oameni adesea primitivi, care populeaza peluza si devasteaza metroul, mi-a inghetat sangele prin vene in masina, ciulind urechea in minutul 94 al meciului de la Cluj, unde CFR conducea pe U si unde din secunda in secunda, trebuia sa aud cele doua fluiere scurte si al treilea lung, care ar fi ucis speranta. La ora la care scriu, acum 22 de ani, eu aveam 12 si saream de pe un fotoliu pe o canapea si inapoi, murind si inviind alaturi de Lacatus, Piturca si Duckadam, cei care ne-au adus o mare bucurie in prizonieratul comunismului abject, oranduire care nu ne spusese cu doar cateva saptamani in urma, cat de tare ne radiase Cernobalul! Astea sunt lucruri care nu se pot descrie prea usor, acum cu ajutorul tastelor unui laptop de secol 21, sunt chestii pe care daca nu le-ai trait e greu sa le intelegi.
Acum 22 de ani, eram in scoala generala, studiam oleaca de muzica si jucam fotbal pe un maidan in curtea scolii, pe un teren de pamant pe care daca cadeai te afundai in 10 cm de praf. Iradiat! Tin minte perfect, ca intr-un acces de luciditate, destul de nepotrivit unui pusti imberb, m-am ridicat si m-am gandit daca nu cumva imprudenta asta, de a juca asa de multe ore fotbal in curtea scolii din prea multa dragoste pentru Boloni et comp, nu o sa imi provoace moartea, pentru ca singura chestie care ne-a aparat de Cernobal era o pastila mica alba, administrata destul de tarziu...
Acum 22 de ani, Lacatus avea 22 de ani! Intelegeti? Acum 22 de ani ma uitam la el ca la un zeu al nostru al copiilor, ptr ca era un nonconformist si un luptator.Un tupeist frumos cu bretonul ala inconfundabil, cu impertinenta aia cu care a iesit de la vestiare infruntand 70000 de spanioli pana la final, cand, fara prea multe framantari a zguduit trnsversala lui Uruti, dupa ce dumnezeii de Boloni si Majearu ratasera! Era si el sa rateze, ca s-a zguduit bara, dar pana la urma cotofana s-a dus in ate.
Intelegeti ce cadou i s-a furat adineori, pe 7 mai 2008 lui Lacatus? Un mare om, care a plecat dintre noi, Vasile Preda, mi-a zis o mare vorba la un moment dat cand ne usuram intamplator unul langa altul la pisoar..." Cristinel, asa e pe lume..." Adica, a vrut sa spuna-interpretez io acum-, ca doar in filme lucrurile sunt logice si albe. Lumea noastra e asa cum e, uneori plictisitoare, alteori cu potriveli ciudate. Acum 22 de ani, Steaua era cea mai frumoasa echipa din Europa. Avea cel mai tare portar, un mustacios care a imbolnavit toti toreadorii. Cu toate astea, putina lume a bagat de seama, ca victoria de la Sevilla, s-a consfintit pe 8 mai de fapt, dupa miezul noptii...Adica de ziua Partidului Comunist. Si cine a pus umarul decisiv la omagiu adus partidului? Lacatus ...un copil rebel si netuns! Il durea pe el in cur de partid.
Acum, la 22 de ani de la episodul din 1986, Lacatus are evident, 44 de ani. Ce proportii ciudat de rotunde. Pe 7 mai 2008 ar fi fi fost aproape obligatoriu sa isi faca acest cadou: locul 1 si participarea directa in Liga Campionilor!
Acum este aproape 1 noaptea, exact ca acum 22 de ani... Atunci sarbatoarea Stelei era pe nedrept revendicata de comunisti de ziua lor ...8 mai dimineata. Acum, sarbatoarea Stelei a fost stricata de CFR...O echipa care nu a jucat nimic in retur.
Poate ca e ok asa...ca s-a spart monopolul echipelor de Bucuresti...Asa-i pe lume...vorba lui nea Vasile. Insa eu am inca in dinti, praful de pe maidanul din Prelungirea Ghencea si speranta pe care mi-o dadea intr-un fel de-a dreptul magic Lacatus, care zambea fermecator si care care s-ar fi batut si cu dracu daca l-ar fi intalnit pe teren!